Sufletul tresariri in uimire incearca
De lumea ciudata ce-n mine debarca,
Largi porti ratiunii ar vrea sa deschida
In infinit limitele sa ii divida.
Insa bariera la o parte nu poate s-o dea
Si iarasi mi-e lumea tzarana  invinsa in ea...

Imi sufla in auz sfintiri - fiorul
Din ranile Tale, cand dor in priviri,
Iar coltul de pamant unde e reazemat piciorul
Nu ma mai incape, isi cere largiri.

Mi-e ruga un foc ce se-nalta spre cer,
Sa-nvaluie in mijlociri Dumnezeirea
Gandul cel gri se-ndeparteaza stingher
Cand ma-nfasori pe dinauntru cu Iubirea.

Eternitate, din fire de raze-mpletesti
O haina de ingenuncheri si de lumina,
Cuvintele vietii deseneaza in mine ferestri
Prin care cugetul de cer se anina.

S-au atintit miscarile sufletului in acea zi
La Crucea cu numele meu pe cuie.
I-am simtit durerea poverilor-mii
Cand lacrimile-au prins altarul Iubirii sa-l suie.

De-atunci, cu ochii spre-nlauntru ma intorc mereu
Caci mi-a uns usiorii inimii Speranta
De-a Te tine-nchis in mine liber, Dumnezeu,
Sa nu respir altceva decat Viata.

Mi-s cugetele rauri cu izvor in Cer,
Isi joaca alergarea printre stanci de Tine
Si chiar de-n jurul totul se darama in ruine
Imi vei croi un drum doar pentru mine
Cand Templu de-nchinare in ruga ma ofer.

Ce vuiet de ape napraznic rasuna
Si-un vaiet amarnic in mine aduna?
Neguri cu gramada launtru-l framanta,
Pacea sa clatine se-avanta...

Dar mai puternic decat zgomotul lor,
Ca un balsam pe ganduri care dor
Se-arata Domnul - Cetatuia mea,
Inconjurandu-ma in bunatatea Sa.

O...cum mangaierile Lui infioara
Si-o liniste-adanca in cuget coboara.
O...cum a Vietii Cuvinte - Solia
In sufletu-mi setos isi creste partasia.

Pe coardele inimii acum se-armonizeaza
De recunostinta spre Cel ce ma vegheaza,
Acorduri in smerita ruga-ngenunchiate
Cu versurile laudei incondeiate.

Ca niste cuvantari fara pricepere nedumeririle
Se gandura `naintea privirilor Divine.
Le prind, le trag inapoi, mustrandu-le,
Sa nu comvoace Cerul viteazul din mine...

Cu mila-mi cercetezi eforturile
Sufland peste ganduri pace, domolindu-mi valurile.
Tu sprijini temeliile pamantului ce sunt
Trasand Luminii Cale, impartindu-i razele.

Asa ca imi alung intrebarile, le inchin
Minunilor neintelese, predandu-ma,
Imi smeresc inima tacand-o.
Planurile Tale intample-ma.

(Iov 38)

Pentru ca Dumnezeul tau iti mangaie daramaturile
Si-ti preface ca un Rai pustia
Nu uita, inima:
Din El, prin El si pentru El ti-e bucuria!

(Isaia 51:3)

Chiar de acest pamant udat cu lacrimi
A produs prea ades buruieni
Stapanul l-a curatit cu Iubire.
Deci - vino- Tu, Zambet senin,
Rasare-ti din adancul meu radacini,
Cuprinde-mi intinderile, creste-ma,
O floare frumoasa rodeste-ma.

Acum, cand Vesnicul ploua pe suflet
Surasuri cu nume de om innoit
- Iar seara inchide-a tristetii zavoare -
Pe ganduri si fapte,
Cortina de noapte
Mi-e ruga ce arde de doruri - sfintire
Sa fiu eu la cer o Zambire.

Ce frumoasa esti, asa curata,
Eliberata de dorintele firii,
Inmiresmata in imbratisarea Duhului
Peste inima, fapta si gand...

Ce frumoasa esti
La picioarele Regelui,
Cu lacrimile Iubirii udandu-le,
Cu viata intreaga sarutandu-le...

Ah, de te-ai apropia mai tare de mine
Sa te apuc, sa ma confund in tine,
Tu - visul meu din fiecare ruga,
Imaginea mult doritului viitor...

Anemica privesc vesnicia
Intre clipiri bolnave, umbrite.
De convulsiva  tuse - a Sinelui
Mi-s puterea si credinta slabite.

Imi dai medicament dupa medicament Cuvantul.
Il rontai ca pe-un semn de intrebare
Dar cand pe deplin razbate launtrul
Peste durere mi-e justificare..

Cand Iti intinzi sentimentele peste mine
Umbrar al binecuvantarilor
In arderea launtrica-a durerilor,
Cand emani Iubire de jur-imprejuru-mi
Incep a-mi plange cautarile nebune
Tanjind dupa Imparatia Ta...

Cand bratele intinzi, cuprinzandu-ma
Tristetea mi se face dor de Cer
Si mi-e durere rana Ta
- Aceea facuta de inima mea.
Apoi, rugile-s inlacrimate si straine
De tot ce mi Te-nstraina.

Cu disperare m-alipesc de Tine
Tine-ma, Doamne...tine-ma bine
O clipa de lumea rece sa m-ascund
Si clipa aceea de mine sa uit.
S-o stau in liniste la umbra Ta
O, Dumnezeule - Odihna mea...

Te descriu inimii cuie si spini,
Rastignire si-apoi Inviere.
Te scriu pe suflet,
Ganduri si dor.
Din toate, pe toate, in toate
Te scriu si descriu
Isuse: Iubire.

Opace triste istorii
In mine impiedica razelor 
Teritorii.

Cum dar, cu-o singura clipire
Alb, stralucirea Ta mi le imbraca
In iubire?

Ca nimeni altul
Ma vezi frumoasa
In lacrima-fiinta.

Ca nimeni altul
Mi Te canti pace
In zgomotul-lume.

Umbra Ta...
Lumina ce mi-orbeste
Ochiul ce spre cer mijesc.

De Umbra Ta-i Lumina
- Parinte -
Tu cum esti?

Tu...?

Tu esti Minunea zilelor mele,
Infinitul din care-mi extrag
Vesnicia...
Apa care nu ma voi satura
A bea.

Tu esti Dorul ce-mi amprenteaza
Toate particulele
Fiintei.

Ieri, Azi si Maine...
Mereu Iubit.

Doamne...

Tu-mi esti Odihna
Impovarandu-Te
Cu mine...

Atinge-ma
Pe tample obosite
Inspirandu-mi avant
De a trai.

Mi se-nghesuie Vrerile
Navalind inspre afara
Cu intensitate.
Cer patimas
Sa bea din apa implinirii lor
Pana la saturare.

Vreau...

Vreau
Cararile sa-mi fie drepte.
Pasind hotarat pe urme de Adevar
Sa raspund Sfinteniei cu Da
Biruind Intunericul
Cu Lumina.
 
Vreau
Privind albastrul Cerului
Si verdele ierbii
Sa respir cu nesat Viata
In miresme de flori,
In clipocit vesel de ape.

Vreau sa rad,
Sa iubesc,
Sa alerg
In Natura Dintai.
Sa uit distanta
De la Dumnezeu la Pamant.

Vreau mangaierea
Sa-mi joace pe inima
Fara gust de-amintire
Si vis.

Vreau sa uit in Demult
Neimplinitele doruri.
Sa-mi trezesc Zambetul
In fiecare gand.

Vreau sa scriu
Cerului,
Scrisori de Iubire
Si-atat.

Bucuria

S-a furisat in suflet
- Straniu -
Sfindandu-ma cu zambetul ei.

Imi canta vesela
In viata
Si-n ganduri uimite.

Mi se scanteiaza
Din nestiut
Si neinteles.

Mi-e fereastra deschisa spre Nemarginire
Incercand sa Te respir ,
Sa apuc poalele Mantiei
Ce se revarsa - Alba -
Pe inima mea.
"Acopera-ma toata", as vrea sa strig,
"Invaluie-ma in Culoarea Ta,
Sa uit ce sunt - dincolo de Tu..."

Palid rasuna strigatu-mi in Lumea-Lumina.
Mi-e ruga de tarana fiinta.
Nu Te vad - doar Te stiu si Te simt,
Si - nu pot sa-mi ridic privirea.
Tu Esti Sfant...Sfant...- si Cuvantul
Ma-ngenuncheaza mai adanc
La pamant.
Invaluie-ma in Culoarea Ta...

"Gustati din voi insiva" - spuse poetul,
E acru-amara gustarea din eu.
Atunci:
Te frangi si mi Te dai
Cu gust de Cer.

Exist - fara scapare
Intr-o lume ca o inchisoare.
Printre gratii zaresc
Nesfarsitul vesniciilor
Si mi-e dor...
Si mi-e dor.


Gandu-mi agonic priveste
Stradania vietii terestre
Se viseaza
Ceresc odihnit
In Locul iubit...
In Locul iubit.

Cum se mai clatina temeliile
Pamantului de noi...
Se deschid stavilarele de sus...
Vazutele si nevazutele temelii
Se clatina.

"Dar va fi un pamant nou"
- Imi spui...
"Pe care va locui neprihanirea".

"Care-Ti sunt urmele?" - Te intreb.
Voci,
Maini,
Intinse a directie.

"Care-Ti sunt urmele?" - Te intreb.
"Nu-ntelegi?!"
Striga revoltate
Vocile, mainile.

Care-Ti sunt urmele?
Te intreb.
Imi raspunzi.
Si-atunci: merg.

Tu mi Te ploi
Atat de tainic si adanc
In suflet insetat dupa sfintire.
Eu - rob netrebnic -
Te primesc. Din josul vaii...

Ma hranesti cu bucate miezoase.
Te gust timida, umila.
Te gust ca pe Viata.
Te gust ca pe-un foc
Mistuitor al Eului.

Atat de departe Te simt azi in mine
Cat opririle ce m-au pastrat aceeasi,
Cat mersul ce m-a dat inapoi,
Cat abaterile pasilor confuzi.

Azi regret ca  n-am stat
La locul de straja
- Cuvintelor Tale de paza -
Cu viata mea...

Atat de multe sunt de indreptat,
Atat de mult e de inaintat,
Asa departe sunt de ce ma vrei,
Acum: cand Te apropii...

Tu stii cum striga-n mine dorul de plecare
Si totusi - doar ma netezesti cu mana blanda
Pe cute razvratite-ale fiintei,
Mangaindu-mi cu soaptele-Ti
Nelinistea.

Doar Tu si cu mine stim ce se-ascunde
Dincolo de eforturi.
Ma tii strans, cunoscandu-mi plansul
Nepotolit si mut
In unghere intunecate.

Tu mana intinzi: atat de dornic.
Ma ofer Cerului.
Privesc surazand
La Speranta ce-mi creste
Spre Nemarginire.

Inima Iti asez in palma,
Setoasa de cer si viata.
Avid privesc Vesnicia.
Zambetul ei scanteiaza Iertare
Si Revigorare.

Ah, Tata.
Ce gand bezmetic al implinirii de sine
M-a-ntors inspre siguratate,
Umbrindu-ma cu promisiuni confuze
Agatate de vremelnicie?

Astazi:
Mi-alung dinspre eu vrerile.
Ma prind hotarata de Mana cu rana
Stand ochi in ochi cu Singurul Adevar
Etern.

Doamne, priveste ruinele
Si spune-mi:
Din cate zile ma vei recladi?

2011

19.11.2011 

Rosteste-Te... Apoi rosteste-ma

Imi plang rugaciunile

De rana ce nu o pot vindeca,

De lacrima ce nu o pot sterge,

De rasunetul mut al tristetii.

Doamne...

Rosteste-Te pe suflet vindecare...

Rosteste-Te peste durere alinare.

Rosteste-Te... Apoi rosteste-ma.

19.11.2011

Multumesc, Doamne

Multumesc pentru nepretuitii mama si tata,
Pentru familia mea, pentru prietenii mei.
Multumesc pentru suflul de viata din Tine
Ramas - pentru ei, peste ei.

Iarta-ma pentru timpul pierdut
Prea obisnuita cu aceste Daruri.
Pericolul pierderii mi le face azi
Mai valoroase ca niciodata ieri.

14.11.2011 

Lacrima unui gand

Tristi si obositi Ti-aducem ofranda Credintei

Pe-altarul intrebarilor fara raspuns.

Cand sufletul expira durere.

Tristi si obositi Ti-aducem ofranda Iubirii

Pe-altarul neimplinirilor.

Cand sufletul expira revolta.

Tristi si obositi inspiram adanc din Tine

Si traim.

Catalinei

Tendinte ma-nclina caderii,
Mersului impleticit.
Te privesc cu jale
Ingenunchind a ragaz.

Tu surazi a Tata
Pasilor nesiguri.
Apoi ma pronunti
Viitor si nadejde.

08.07.2011

Patrunde, Doamne, adancul gandului
Alunga-mi singuratatea sufletului.
Nu pot sa indrept spre Tine cuget senin
De nu-i reinnoit in Duhul divin..

2010

Arata-mi slava Ta…

Simt in mine prezenta Ta:
Viata si speranta.
Imi esti Aerul...
Traiesc, este dovada ca Te am.
Fara Tine - nu  poate fi vorba de mine.
Ce neagra disperare s-ar mai numi viata?
Ce forma-ntunecata s-ar mai numi om?
Si totusi....
Uneori intinzand mainile as vrea sa cuprind
Dincolo de existenta Ta stiuta
Materia Ta…Haina Ta…Mana Ta.
As vrea sa te ating cu omul de tarana,
Dincolo de omul duhovnicesc.
As vrea…As vrea…
Dar nu pentru ca ma indoiesc de existenta Ta!
Doar ca iubindu-Te, as vrea mai mult...
Mai mult din Tine.

InLocuieste-ma cu Tine 

Ghimpii acestia din talpi imi ranesc alergarea
Intr-un prezent departe de ce-am fost
Spre-un viitor departe de ce sunt.

Cum sa las in urma
Greselile unui trecut mereu renascute
Din proprie cenusa?

Doar in soaptele Tale
Simt miros de pace
Si-mi gasesc odihna.

InLocuieste-ma cu Tine, Doamne…

(  Unde sunt?....Nu ma mai simt...Nu ma mai simt...Ce fericire...In sfarsit – ACASA! )

2009

Vise pierdute 

Doamne...
Unde mi-au plecat visele?
Le caut in mine. Le caut in Noi...
M-am trezit cu gandul ca le vreau innapoi.
Aseara m-a intrebat cineva de ele.
Am vrut sa i le-arat in inima,
Cum se joaca de-a realitatea
Dar – nu mai erau…

Vino… rasare-mi  altele noi
Sa le jucam de-a realitatea

In Doi…

Te iubesc, Doamne 

Doamne – Tu ma cerni  iubire
Si peste buni, si peste rai.
Imi darami dureros
Ziduri de vise si certitudini
Apoi ma reconstruiesti
Din semne de-ntrebare.

Si totusi, priveste:
Risipita-n multipli de oameni
Inima mea Te saruta din fiecare farama,
Cu fiecare cernere…
Intrebarile se strang in jurul Tau
Sub forma de inima.

2008

Cuvinte pierdute de mine 

Ah, noapte, de ce n-adormi in tine
Si razvratitu-mi sine?
Imi simt in cuget gandul
Oaste inarmata – pentru lupta.

Tu, gandule: tu ma farami
Ca hrana clipelor.
Apoi m-aduni: o rana de suflet
Trecuta prezentului.

Ah, suflete, te-aud chemandu-ma
Pe numele de om.
Si totusi: dor de Cer
Mi-e visul, cand adoarme.

2007

Puterea mea e El

La Tine, Stapane, inalt sufletul,
Imi par atat de slaba ca sa lupt.
Ma doare prea tare tumultul
Razboiului ce-l port in fiinta de lut.

“ Putere…Putere..” - iti strig si Te rog.
“ Priveste – ma clatin pe Cale.
Putere mai vreau, inca-un strop
Sa pot sa ma port pe urmele Tale.”

Si vii din nou prin Duhul cel Sfant.
Reversi mangaiere pe inima trista
Nu-i clipa prea grea pe pamant
Sa nu-ntaresti faptura obosita.

Surasul vesniciei

Doamne, Te privesc zambind.
Mi-e viata soptirea de Duh
Ce creste lumina de inger
Din Tine, spre mine.
In mine, spre Tine.
 
Doamne, ma privesti zambind.
Esti aer Duhului
Ce te respira
In ruga de huma
Si-n taina de Cer.
 
Doamne, ne privim zambind
Inima in inima.
Departarile-ncep sa dispara.
Desi Te vad doar prin ceata
Curand voi vedea deslusit
 
Zambeste-mi, Doamne

Zambetul Tau e mai pretios decat toate.
Umple-mi adancimea sufletului si a dragostei
Cu zambetul Tau de placere.
Sa Te stiu razandu-mi fiintei…

Zambeste-mi, Doamne…
Zambetul Tau mi-e lumina in zi si luceafar in noapte.
Mi-e scop si valoare.
Zambeste-mi pana ma vei imprima cu forma lui.

Zambeste-mi: zambindu-ma
- Sub forma de Cer si de Cruce –
Fiecarui om iubit de Tine.
Astfel, vom zambi Impreuna.

Prea mult Pamant

Doamne…
Sunt plina de tarana.
S-a strans in boabe mici, la inceput.
Ca o idee.
Apoi, in valmasagurile vremii
Bulgari prea mari acoperitu-mi-au scanteie
Din Haina de Lumina.

Te strig prin crapaturi ce mi-au ramas.
Pamantul ma sufoca.
Elibereaza-ma... mi-e grea povoara.
Caci prind a-mi creste spini
Si ma ranesc.

Vino - sa scuturam impreuna tarana de pe mine.
Prinde-ma de un capat.
Eu ma voi lua de celalalt.
Caci vreau sa-mi simt din nou
Vesminte de Lumina.

Rugaciune

Doamne, arata-mi Calea.
Arata fapturii ce sunt
Cum sa se strige pe nume..
Arata-i locul unde sa-si plece genunchii,
Sa se-nchine,
Dar – mai aproape – Doamne,
Mai aproape de Tine.

Arata privirii ce cauta-n zori
-Sau, poate tarziu, in noptile vietii-
Care e Steaua cu semnele Crucii
Intre clipirea pleoapelor cetii…
Apoi, revarsandu-i Lumina in mine
Urme – vestind regasirea Drumului,
Sa-mi duca pasii
La Tine.

Comoara din vasul de lut

Privesc adanc in mine – comoara.
Ascunsa in vasul de lut
Isi palpaie lumina in lacrima de stele
Privesc! Si gandu-mi atinge in zari
Nestinse si pline de doruri chemari.
Te cheama pe Tine!...
Isus…Cel ce-n mine-ai ascuns
O soapta, si totusi…un tunet. Isus…

“Vino…o, vino, copil preaiubit! “
E glasul ce-n noapte, in zi si in mine
Misterele slavei atrage din Tine.
“Copila mea, crescuta din putere,
Nascuta dintr-o rana de martir.
Esti strop de sange,
Strop de mir…
Esti o mireasma-a Omului-Durere.”

2006

Dragostea perfecta de sus

Asteptari cu aripi sfasiate-n cedare
Zboruri inca spera spre raze de soare…
Apropieri de ingeri le canta - a viata.
Insa inima neputinta-si doare.

De ce? De ce asa putin, Isuse
Mi-e dragostea oferta fara plata?
De ce cand dorul dupa ea se simte
Sufletul darul inapoi si-asteapta?

Ah, Cine ca Tine mai poate
Totul jertfirii de sine-oferind,
Cladind astfel rug, a eului moarte,
Treptele iubirii depline suind?

Mi-e dor sa-mi seaman asteptarea
In Cel ce e fanatana nesecata
Si astfel nu-mi voi mai striga in vant chemarea
Ci voi sorbii iubirii cupa-n plinatate.

Isus potoleste furtuna

El inca si azi potoleste furtuna
Din suflet ce-n valuri se clatina crunt.
Si omul, si marea, si vantul, ca una
Se-ntreaba: “Dar cine-I?”
Raspunsul? “Eu sunt!”

“Tu esti!” – ce mirare…ce veste suprema!
“Tu esti! N-ai trecut, nu Te-ai stins, n-ai plecat!”
Pecetea “Eu sunt!” – ca o stema
Luceste-n speranta ce flutura-n vant:
Stindard al Iubirii prin cruce-naltat.

“Tu esti!” – spune-n suflet cedarea
Clipei ce-n zbucium spre cer a zburat
La tronul de har sa isi strige chemarea
Izbanzii din ceasul cel greu incercat.
“Tu esti!” – spun si cred – „caci pace-am aflat!“

2005

Pe urmele Tale

Pe urmele Tale, sunt spini care ranesc
O frunte ce se da pe sine.
Pe urmele Tale, sunt cuiele ce bat
În maini, intinse de iubire.
Pe urmele Tale, piroane tintuiesc
Picioarele pe mijlocul Cararii Vietii.
Pe urmele Tale tresare biciuirea in jertfa
Intrebarilor fara raspuns.
Pe urmele Tale este dispretul
Pentru un om ce e in ele-ascuns.
Pe urmele Tale o sulita patrunde-adanc
Smulgand tresarirea de moarte nonsensului.
Insa mai mult de-atat, pe urmele Tale
E vesnicia ce incepe
Acolo unde urmele nu mai sunt.
Ci esti chiar Tu…
Fata in fata cu mine…
Si imi zambesti
Din spini
Din cuie
Si din rani
Din intrebari.
Din dragoste ce arde
Dureri, tristeti si necuprinsuri.
Cenusa…le-o imprastii in suflul bland
Al Duhului Sfant,
Ce odihneste-n noi
De-acum si mereu :
Prin zambetul Crucii.

Ferestre de cer

La Tine, Doamne, imi inalt fiinta
Crescand-o pentru cer ca jertfa vie
Si-n rugaciune imi ofer credinta
Celui ce viata mi-a schimbat pentru vecie.

Mi-e sufletul invins de doruri-bucurie
Lumina din‚ Lumina sa-si adune  
Si insetat de Elohim se scrie
Din El - si pentru El - in ganduri bune.

Rugaciune

O binecuvantare as vrea sa fiu mereu
In suflet si pe rani – aprinsa balsam din Dumnezeu.
Razboi sa port cu Umbra ce sufletele fura
Si vasul sa mi-l umplu cu a Duhului masura.

Iubirea, doar Iubirea, esenta pentru viata
Sa-mi fie si s-o darui celor din jurul meu,
Sadind zambetul Crucii pe-a tristetilor fata
Sa-mi innoiesc launtrul doar inspre Dumnezeu.

Cuvinte de doruri - iubire

Multimi de cuvinte, cuvinte-n multimi
Se-mpiedica-n pasuri, si pasuri se-mpiedica-n ele.
Framanta in stelele rugilor mele
Azimi.

Doruri si vise, si vise ce dor
Se cresc spre jertfire doar Tie
Tacutele ceasuri, din tine facile
Ma vor.

Cuvinte, si doruri, si vise, sfintirea  
Multime s-o creasca, in mine.
Zambind sa-mi inunde cu versuri spre Tine
Iubirea.

02.02.2005
De mana cu tine

O mana se-ntinde cu teama si dor
Spre zari ce se pierd printre stele
Sa mangaie-n pleoapa chiar tristul fior,
Sclipire de sens ce clipeste in ele

Acum insa, iata: timid cerceteaza,
Traseaza contururi cerestilor sfere.
Patrunsa de taine, de sfinte mistere,
Mai mult spre-naltime cuteaza.

Tarziu, la-mbinare de ziua-ntuneric,
O mana divina spre-a mea o apleci:
Cu-atata blandete. in mersu-i himeric
O-ndrepti. O cuprinzi in a Ta. Pentru veci.

02.02.2005
Ramane-va urma Iubirii

Pleca-voi odata spre soare-apune
Sa mangai cu-o lacrima-stea
Apusul ce grabnic incearca s-adune
In snopul Stapanului inima mea.

Pleca-voi, si-o clipa, privirea-mi va vrea
O urma sa lase in fiinta ta
-Strain pelegrin cu inima grea-
O urma din dragostea Sa.

Si urma ce-n urma ramane-va-atunci
Va creste-nmultita cu Cerul
Muri-va in tine pe veci efemerul
Si te va renaste in rugi ca de prunci.

11.02.2005
Asteapta-L doar

Ce goala e lumea de tot ce iubesc
Si golul in mine reverba.
E neimplinire in ce-i pamantesc:
O sete de ceruri, acerba,  
O cresc.

Si inima?...Inima vrea
Mai multa suflare din Tine,
Si sa-i infioare aripile line
Rasuflul ce-o poarta in linistea grea
Din mine.

Deci suflete, taci - cand Cerul te cere
In doruri ciudate de viata.
Ofera-te doar divinelor sfere
Si Fauritoru-n cuvinte te-nvata
Mistere.

20.02.2005
Cerul in noapte

O noapte cuprinde in brate de umbre
Si vise si doruri, si minti obosite,
De parca ar vrea cu privirile-i sumbre
Sa-nece fiinte-n taceri nesfarsite.

Dar – iata: alaturi lumina clipeste
Si-mprastie-n odaie albe straluciri.
Tacerea e pace acum. Prin ferestre
Zambeste o stea cu Cer in priviri.

Iar Cerul? Se-apleaca milos inspre mine
Si-n dulci armonii incearca sa miste
Inima-mi trista . Vrea sa o-nchine
Spre Cel ce-i mangaiere si liniste.

20.02.2005
Mirele vine…

Si iarasi, Iubite, in nopti de mister
Cuvinte-multime inscriere-si cer:
Atata iubire, atatea trairi
Citite se vor de-ale Sale priviri.

Si iarasi din ochii Sai imi vorbeste seninul,
Sclipeste un zambet duios. Ma-nfioara.  
Cu-n singur suras de iubire, Divinul,
Lumina si pacea in mine coboara.

Ma umple ce-a Sale cuvinte-mi vorbesc.
Iubesc urma-I sfanta imprimata-n mine.
Ma-ncanta inaltul de-albastru ceresc.
O lume…nu vezi? El – Mirele – vine!…

-.03.2005
Murind, renasteam

Mormantul , ce-n urma divinei jertfiri
Ramas-a uitat, parasit de Stapan,
Il vreau! Sa-mi ingroape nebune porniri
Din fire, din eul ce-mi este pagan!

Mormantul – ce gol isi petrece zdrobirea
Prin ani, si multimi de trecut si de timp,
Il vreau! Sa-mi ingroape-n ruine trairea
Ce roaba-ascultarii de bine, n-o simt!  

Si piatra ce ingerii-alaturi au dat
-Lasand astfel drum poverilor mele
Sa vina...sa umple mormantul cu ele-
Acopere de-astazi trecutul pacat.

18.03.2005
Primaveri de viata

Din Tine, spre noi, cu surasuri ceresti
De soare, de verde, de flori, de petale
Reversi primaverile Tale.
In suflet, in vise aripi daruiesti
Spre Tine, spre bine, spre tot ce iubesti.

Re-nvie din gheturi, din pietre, din noi
Doruri de pace si zambet de viata.
Palesc, se topesc sub caldutele ploi
Pornirile toate ce mersul ne-ngheata.
Fiintele noastre de Ceruri se agata.

De-acum, in privire si-n suflete cresc
Splendori, bucurii, inchinari inspre Tine.
Se vede in inimi Iubirea ce vine
O lume-intreaga s-ascunda in Sine.
Din nou vesniciile-n oameni rodesc.

01.04.2005
Fara-ntrebari

M-am intrebat o clipa, Domnul meu, de Tine
Si chiar de forma-n care ma trasai,
Caci prea putin intelegeam ce tine
De gandurile-n care ma invaluiai.

Apoi, odata, pe a Crucii Cale
In inima adanc m-ai cercetat.
Am inteles ca-n urma jertfei Tale
Ades, fara-ntrebari, e drumul de urmat.

Si-acum, cand un „de ce“ in mine se revolta
Si-ar vrea o intrebare sa mai puna,
Sufletul spre Iubirea Ta priveste
In ea nedumeririle sa isi apuna.

17.10.2005
Spre cer

Se zboara spre cer fiinta-mi ciudata
Hranita din dorul de Tine.
Imi picura-n suflet iubire curata
Si ceasul tacerii, rodind, imi arata
Din nou, vesnicia in mine purtata.

Ce pus-ai in mine, Parinte ceresc
De totul spre Tine tanjeste?
Din inima-o soapta priveste
La Tine. Si glasu-i sopteste
“O, Doamne, ce mult Te iubesc!”

Doar Tu, Tu imi umpli fiinta
Trasandu-i contururi de vise-lumina.
O…lasa sfintirea in mine sa vina
Gandul si fapta curate sa-mi tina
Albindu-mi, crescandu-mi credinta.



-.12.2005 

Ninge – fulgii vesniciei

Ninge. Si melancolia albului de puritati
Imi inunda iar fiinta tristelor singuratati.
Cad, lovindu-se de ziduri, fulgi zglobii de nestiinte.
Inocenta greu se stinge-n lacrimi reci si nefiinte.

Din noianuri ingropate pe sub ziduri recladite
Urca-n pasuri necurmate amintiri cu nori cernite.
Se pitesc in hartuieli de regrete-resemnare
Iarasi fiind inlaturate de-a Luminilor carare.

Ninge…si in albul zarii vad acum o stea lucind
Sunt sperantele iertarii ce o mana isi intind
Spre a cerului azururi, spre albastre de senine,
Unde la tronul de pace-ngenuncheaza-n rugi divine.

Ninge …cu lumini ceresti.
Ninge… fulgi de vesnicii.
Ninge peste vreri lumesti
Cu-a Iubirii Lui solii.

2004

Glasuri ce striga-n pustie

E-o forfota-n mine,
Un zgomot de gloata
Ce-si urla-ndoielile-n ganduri
Nemelodios, le chinuie-n canturi
Ce-mi sfasie inima toata.
O vor zbuciumata.

„Tacere!“ – incerc sa le spun
„Sa taca tumultul, deodata!
Un tunet sa curme amarul pacat
Osanda pe Cruce, odata, s-a dat:
Sa moara, si fire-ai sa fie-ngropata!
Caci e blestemat!”

Dar...vocea-mi se stinge in suspin
Ca-n mine, o alta, revarsa alin:
Un cant de Lumina in suflet patrunde,
O pace divina in mine imi ascunde
Iar viata in dragoste-ncep s-o inunde
Cerestile unde.
 
Aripi albe de Cer

E-atata alb in Tine.
Privesc infiorata:
Putea-voi eu culoarea sa imbrac?
Iar jalnica-mi fiinta – prea patata-
Prin puritate sa-Ti fie pe plac?
Privesc speriata.

Dar iata, ochii mi se umple
De-un dor de cer...de preasenine...
Caci dragostea Ta-i alba si ma cheama
Din radacina vesnica, in mine
Sa las sa-mi creasca aripi fara teama
Spre Tine.

Si aripile cresc, la porunca divina.
Cresc zboruri dulci de-ncredere in Tine.
Creste Iubirea sfanta si tresalta
Inima-ntreaga de schimbare-n bine,
Caci mana Cerului cu pretioasa Dalta
Sculpteaza-n mine.

Privirea Ta

Cer albastru cu-nourari ciudate
Acopera un univers plin de pacate.
Privesc si ma-nfior, caci dincolo de el
Vegheaza implinindu-si Cuvantul, Dumnezeu.

Cum pot sa trec zambind nepasatoare
Pe langa-o lume ce rana o doare?
Cand dincolo de tot ce se arata
Vegheaza Dumnezeu: Judecator – sau Tata.
 
O…Tata! Vin la tron umila, tremurand
Si-ngenunchez fiinta-mi in dragoste arzand:
Caci in lumina Ta, in Chipul neschimbat
Vreau sa ma pierd de mine, ne-ncetat...

Cuvintele tacerii

Stau si ascult tacerea, in noptiile tarzii.
O pace se asterne pe gandurile mii…
Armonie de vise din a cerului sfera
Misterele-si presara in lumea efemera .

Tacerea e o lume ce umple de fiori
Inimi care aduna a Luminii comori.
Neintelesuri toate isi odihnesc aripa
In lacasul tacerii ce-ofera Tie clipa.

Tacerea forfoteste de Cuvintele – Cer
Si gandul mi-l desparte de tristul Efemer,
Caci in tacerea mea aud pe Dumnezeu
Descoperindu-mi taine. Vreau sa-L ascult mereu.

Nopti albe

Da-mi, Doamne, nopti albe de Tine
Nopti albe de dragostea Ta
In rugi sa se-aprinda lumine
Iubirii din inima mea.
Sa-i vad intunericului zorii
Ce-i nasti in golirea de neguri
Sa vad rasaritul Splendorii
Din noptile sfintelor doruri.
…Si-atuncea, robita-n mister
Dori-voi noptile de cer
Jertfi-voi odihnelor mele
Inchiderea pleoapelor grele
Ca sa Te deschizi Tu in ele.