Glasuri ce striga-n pustie
E-o forfota-n mine,
Un zgomot de gloata
Ce-si urla-ndoielile-n ganduri
Nemelodios, le chinuie-n canturi
Ce-mi sfasie inima toata.
O vor zbuciumata.
„Tacere!“ – incerc sa le spun
„Sa taca tumultul, deodata!
Un tunet sa curme amarul pacat
Osanda pe Cruce, odata, s-a dat:
Sa moara, si fire-ai sa fie-ngropata!
Caci e blestemat!”
Dar...vocea-mi se stinge in suspin
Ca-n mine, o alta, revarsa alin:
Un cant de Lumina in suflet patrunde,
O pace divina in mine imi ascunde
Iar viata in dragoste-ncep s-o inunde
Cerestile unde.
Aripi albe de Cer
E-atata alb in Tine.
Privesc infiorata:
Putea-voi eu culoarea sa imbrac?
Iar jalnica-mi fiinta – prea patata-
Prin puritate sa-Ti fie pe plac?
Privesc speriata.
Dar iata, ochii mi se umple
De-un dor de cer...de preasenine...
Caci dragostea Ta-i alba si ma cheama
Din radacina vesnica, in mine
Sa las sa-mi creasca aripi fara teama
Spre Tine.
Si aripile cresc, la porunca divina.
Cresc zboruri dulci de-ncredere in Tine.
Creste Iubirea sfanta si tresalta
Inima-ntreaga de schimbare-n bine,
Caci mana Cerului cu pretioasa Dalta
Sculpteaza-n mine.
Privirea Ta
Cer albastru cu-nourari ciudate
Acopera un univers plin de pacate.
Privesc si ma-nfior, caci dincolo de el
Vegheaza implinindu-si Cuvantul, Dumnezeu.
Cum pot sa trec zambind nepasatoare
Pe langa-o lume ce rana o doare?
Cand dincolo de tot ce se arata
Vegheaza Dumnezeu: Judecator – sau Tata.
O…Tata! Vin la tron umila, tremurand
Si-ngenunchez fiinta-mi in dragoste arzand:
Caci in lumina Ta, in Chipul neschimbat
Vreau sa ma pierd de mine, ne-ncetat...
Cuvintele tacerii
Stau si ascult tacerea, in noptiile tarzii.
O pace se asterne pe gandurile mii…
Armonie de vise din a cerului sfera
Misterele-si presara in lumea efemera .
Tacerea e o lume ce umple de fiori
Inimi care aduna a Luminii comori.
Neintelesuri toate isi odihnesc aripa
In lacasul tacerii ce-ofera Tie clipa.
Tacerea forfoteste de Cuvintele – Cer
Si gandul mi-l desparte de tristul Efemer,
Caci in tacerea mea aud pe Dumnezeu
Descoperindu-mi taine. Vreau sa-L ascult mereu.
Nopti albe
Da-mi, Doamne, nopti albe de Tine
Nopti albe de dragostea Ta
In rugi sa se-aprinda lumine
Iubirii din inima mea.
Sa-i vad intunericului zorii
Ce-i nasti in golirea de neguri
Sa vad rasaritul Splendorii
Din noptile sfintelor doruri.
…Si-atuncea, robita-n mister
Dori-voi noptile de cer
Jertfi-voi odihnelor mele
Inchiderea pleoapelor grele
Ca sa Te deschizi Tu in ele.
No comments:
Post a Comment