Simt in mine prezenta Ta:
Viata si speranta.
Imi esti Aerul...
Traiesc, este dovada ca Te am.
Fara Tine - nu poate fi vorba de mine.
Ce neagra disperare s-ar mai numi viata?
Ce forma-ntunecata s-ar mai numi om?
Si totusi....
Uneori intinzand mainile as vrea sa cuprind
Dincolo de existenta Ta stiuta
Materia Ta…Haina Ta…Mana Ta.
As vrea sa te ating cu omul de tarana,
Dincolo de omul duhovnicesc.
As vrea…As vrea…
Dar nu pentru ca ma indoiesc de existenta Ta!
Doar ca iubindu-Te, as vrea mai mult...
Mai mult din Tine.
InLocuieste-ma cu Tine
Ghimpii acestia din talpi imi ranesc alergarea
Intr-un prezent departe de ce-am fost
Spre-un viitor departe de ce sunt.
Cum sa las in urma
Greselile unui trecut mereu renascute
Din proprie cenusa?
Doar in soaptele Tale
Simt miros de pace
Si-mi gasesc odihna.
InLocuieste-ma cu Tine, Doamne…
( Unde sunt?....Nu ma mai simt...Nu ma mai simt...Ce fericire...In sfarsit – ACASA! )
No comments:
Post a Comment