2005

Pe urmele Tale

Pe urmele Tale, sunt spini care ranesc
O frunte ce se da pe sine.
Pe urmele Tale, sunt cuiele ce bat
În maini, intinse de iubire.
Pe urmele Tale, piroane tintuiesc
Picioarele pe mijlocul Cararii Vietii.
Pe urmele Tale tresare biciuirea in jertfa
Intrebarilor fara raspuns.
Pe urmele Tale este dispretul
Pentru un om ce e in ele-ascuns.
Pe urmele Tale o sulita patrunde-adanc
Smulgand tresarirea de moarte nonsensului.
Insa mai mult de-atat, pe urmele Tale
E vesnicia ce incepe
Acolo unde urmele nu mai sunt.
Ci esti chiar Tu…
Fata in fata cu mine…
Si imi zambesti
Din spini
Din cuie
Si din rani
Din intrebari.
Din dragoste ce arde
Dureri, tristeti si necuprinsuri.
Cenusa…le-o imprastii in suflul bland
Al Duhului Sfant,
Ce odihneste-n noi
De-acum si mereu :
Prin zambetul Crucii.

Ferestre de cer

La Tine, Doamne, imi inalt fiinta
Crescand-o pentru cer ca jertfa vie
Si-n rugaciune imi ofer credinta
Celui ce viata mi-a schimbat pentru vecie.

Mi-e sufletul invins de doruri-bucurie
Lumina din‚ Lumina sa-si adune  
Si insetat de Elohim se scrie
Din El - si pentru El - in ganduri bune.

Rugaciune

O binecuvantare as vrea sa fiu mereu
In suflet si pe rani – aprinsa balsam din Dumnezeu.
Razboi sa port cu Umbra ce sufletele fura
Si vasul sa mi-l umplu cu a Duhului masura.

Iubirea, doar Iubirea, esenta pentru viata
Sa-mi fie si s-o darui celor din jurul meu,
Sadind zambetul Crucii pe-a tristetilor fata
Sa-mi innoiesc launtrul doar inspre Dumnezeu.

Cuvinte de doruri - iubire

Multimi de cuvinte, cuvinte-n multimi
Se-mpiedica-n pasuri, si pasuri se-mpiedica-n ele.
Framanta in stelele rugilor mele
Azimi.

Doruri si vise, si vise ce dor
Se cresc spre jertfire doar Tie
Tacutele ceasuri, din tine facile
Ma vor.

Cuvinte, si doruri, si vise, sfintirea  
Multime s-o creasca, in mine.
Zambind sa-mi inunde cu versuri spre Tine
Iubirea.

02.02.2005
De mana cu tine

O mana se-ntinde cu teama si dor
Spre zari ce se pierd printre stele
Sa mangaie-n pleoapa chiar tristul fior,
Sclipire de sens ce clipeste in ele

Acum insa, iata: timid cerceteaza,
Traseaza contururi cerestilor sfere.
Patrunsa de taine, de sfinte mistere,
Mai mult spre-naltime cuteaza.

Tarziu, la-mbinare de ziua-ntuneric,
O mana divina spre-a mea o apleci:
Cu-atata blandete. in mersu-i himeric
O-ndrepti. O cuprinzi in a Ta. Pentru veci.

02.02.2005
Ramane-va urma Iubirii

Pleca-voi odata spre soare-apune
Sa mangai cu-o lacrima-stea
Apusul ce grabnic incearca s-adune
In snopul Stapanului inima mea.

Pleca-voi, si-o clipa, privirea-mi va vrea
O urma sa lase in fiinta ta
-Strain pelegrin cu inima grea-
O urma din dragostea Sa.

Si urma ce-n urma ramane-va-atunci
Va creste-nmultita cu Cerul
Muri-va in tine pe veci efemerul
Si te va renaste in rugi ca de prunci.

11.02.2005
Asteapta-L doar

Ce goala e lumea de tot ce iubesc
Si golul in mine reverba.
E neimplinire in ce-i pamantesc:
O sete de ceruri, acerba,  
O cresc.

Si inima?...Inima vrea
Mai multa suflare din Tine,
Si sa-i infioare aripile line
Rasuflul ce-o poarta in linistea grea
Din mine.

Deci suflete, taci - cand Cerul te cere
In doruri ciudate de viata.
Ofera-te doar divinelor sfere
Si Fauritoru-n cuvinte te-nvata
Mistere.

20.02.2005
Cerul in noapte

O noapte cuprinde in brate de umbre
Si vise si doruri, si minti obosite,
De parca ar vrea cu privirile-i sumbre
Sa-nece fiinte-n taceri nesfarsite.

Dar – iata: alaturi lumina clipeste
Si-mprastie-n odaie albe straluciri.
Tacerea e pace acum. Prin ferestre
Zambeste o stea cu Cer in priviri.

Iar Cerul? Se-apleaca milos inspre mine
Si-n dulci armonii incearca sa miste
Inima-mi trista . Vrea sa o-nchine
Spre Cel ce-i mangaiere si liniste.

20.02.2005
Mirele vine…

Si iarasi, Iubite, in nopti de mister
Cuvinte-multime inscriere-si cer:
Atata iubire, atatea trairi
Citite se vor de-ale Sale priviri.

Si iarasi din ochii Sai imi vorbeste seninul,
Sclipeste un zambet duios. Ma-nfioara.  
Cu-n singur suras de iubire, Divinul,
Lumina si pacea in mine coboara.

Ma umple ce-a Sale cuvinte-mi vorbesc.
Iubesc urma-I sfanta imprimata-n mine.
Ma-ncanta inaltul de-albastru ceresc.
O lume…nu vezi? El – Mirele – vine!…

-.03.2005
Murind, renasteam

Mormantul , ce-n urma divinei jertfiri
Ramas-a uitat, parasit de Stapan,
Il vreau! Sa-mi ingroape nebune porniri
Din fire, din eul ce-mi este pagan!

Mormantul – ce gol isi petrece zdrobirea
Prin ani, si multimi de trecut si de timp,
Il vreau! Sa-mi ingroape-n ruine trairea
Ce roaba-ascultarii de bine, n-o simt!  

Si piatra ce ingerii-alaturi au dat
-Lasand astfel drum poverilor mele
Sa vina...sa umple mormantul cu ele-
Acopere de-astazi trecutul pacat.

18.03.2005
Primaveri de viata

Din Tine, spre noi, cu surasuri ceresti
De soare, de verde, de flori, de petale
Reversi primaverile Tale.
In suflet, in vise aripi daruiesti
Spre Tine, spre bine, spre tot ce iubesti.

Re-nvie din gheturi, din pietre, din noi
Doruri de pace si zambet de viata.
Palesc, se topesc sub caldutele ploi
Pornirile toate ce mersul ne-ngheata.
Fiintele noastre de Ceruri se agata.

De-acum, in privire si-n suflete cresc
Splendori, bucurii, inchinari inspre Tine.
Se vede in inimi Iubirea ce vine
O lume-intreaga s-ascunda in Sine.
Din nou vesniciile-n oameni rodesc.

01.04.2005
Fara-ntrebari

M-am intrebat o clipa, Domnul meu, de Tine
Si chiar de forma-n care ma trasai,
Caci prea putin intelegeam ce tine
De gandurile-n care ma invaluiai.

Apoi, odata, pe a Crucii Cale
In inima adanc m-ai cercetat.
Am inteles ca-n urma jertfei Tale
Ades, fara-ntrebari, e drumul de urmat.

Si-acum, cand un „de ce“ in mine se revolta
Si-ar vrea o intrebare sa mai puna,
Sufletul spre Iubirea Ta priveste
In ea nedumeririle sa isi apuna.

17.10.2005
Spre cer

Se zboara spre cer fiinta-mi ciudata
Hranita din dorul de Tine.
Imi picura-n suflet iubire curata
Si ceasul tacerii, rodind, imi arata
Din nou, vesnicia in mine purtata.

Ce pus-ai in mine, Parinte ceresc
De totul spre Tine tanjeste?
Din inima-o soapta priveste
La Tine. Si glasu-i sopteste
“O, Doamne, ce mult Te iubesc!”

Doar Tu, Tu imi umpli fiinta
Trasandu-i contururi de vise-lumina.
O…lasa sfintirea in mine sa vina
Gandul si fapta curate sa-mi tina
Albindu-mi, crescandu-mi credinta.



-.12.2005 

Ninge – fulgii vesniciei

Ninge. Si melancolia albului de puritati
Imi inunda iar fiinta tristelor singuratati.
Cad, lovindu-se de ziduri, fulgi zglobii de nestiinte.
Inocenta greu se stinge-n lacrimi reci si nefiinte.

Din noianuri ingropate pe sub ziduri recladite
Urca-n pasuri necurmate amintiri cu nori cernite.
Se pitesc in hartuieli de regrete-resemnare
Iarasi fiind inlaturate de-a Luminilor carare.

Ninge…si in albul zarii vad acum o stea lucind
Sunt sperantele iertarii ce o mana isi intind
Spre a cerului azururi, spre albastre de senine,
Unde la tronul de pace-ngenuncheaza-n rugi divine.

Ninge …cu lumini ceresti.
Ninge… fulgi de vesnicii.
Ninge peste vreri lumesti
Cu-a Iubirii Lui solii.