Tu...?

Tu esti Minunea zilelor mele,
Infinitul din care-mi extrag
Vesnicia...
Apa care nu ma voi satura
A bea.

Tu esti Dorul ce-mi amprenteaza
Toate particulele
Fiintei.

Ieri, Azi si Maine...
Mereu Iubit.

Doamne...

Tu-mi esti Odihna
Impovarandu-Te
Cu mine...

Atinge-ma
Pe tample obosite
Inspirandu-mi avant
De a trai.

Mi se-nghesuie Vrerile
Navalind inspre afara
Cu intensitate.
Cer patimas
Sa bea din apa implinirii lor
Pana la saturare.

Vreau...

Vreau
Cararile sa-mi fie drepte.
Pasind hotarat pe urme de Adevar
Sa raspund Sfinteniei cu Da
Biruind Intunericul
Cu Lumina.
 
Vreau
Privind albastrul Cerului
Si verdele ierbii
Sa respir cu nesat Viata
In miresme de flori,
In clipocit vesel de ape.

Vreau sa rad,
Sa iubesc,
Sa alerg
In Natura Dintai.
Sa uit distanta
De la Dumnezeu la Pamant.

Vreau mangaierea
Sa-mi joace pe inima
Fara gust de-amintire
Si vis.

Vreau sa uit in Demult
Neimplinitele doruri.
Sa-mi trezesc Zambetul
In fiecare gand.

Vreau sa scriu
Cerului,
Scrisori de Iubire
Si-atat.

Bucuria

S-a furisat in suflet
- Straniu -
Sfindandu-ma cu zambetul ei.

Imi canta vesela
In viata
Si-n ganduri uimite.

Mi se scanteiaza
Din nestiut
Si neinteles.

Mi-e fereastra deschisa spre Nemarginire
Incercand sa Te respir ,
Sa apuc poalele Mantiei
Ce se revarsa - Alba -
Pe inima mea.
"Acopera-ma toata", as vrea sa strig,
"Invaluie-ma in Culoarea Ta,
Sa uit ce sunt - dincolo de Tu..."

Palid rasuna strigatu-mi in Lumea-Lumina.
Mi-e ruga de tarana fiinta.
Nu Te vad - doar Te stiu si Te simt,
Si - nu pot sa-mi ridic privirea.
Tu Esti Sfant...Sfant...- si Cuvantul
Ma-ngenuncheaza mai adanc
La pamant.
Invaluie-ma in Culoarea Ta...

"Gustati din voi insiva" - spuse poetul,
E acru-amara gustarea din eu.
Atunci:
Te frangi si mi Te dai
Cu gust de Cer.

Exist - fara scapare
Intr-o lume ca o inchisoare.
Printre gratii zaresc
Nesfarsitul vesniciilor
Si mi-e dor...
Si mi-e dor.


Gandu-mi agonic priveste
Stradania vietii terestre
Se viseaza
Ceresc odihnit
In Locul iubit...
In Locul iubit.

Cum se mai clatina temeliile
Pamantului de noi...
Se deschid stavilarele de sus...
Vazutele si nevazutele temelii
Se clatina.

"Dar va fi un pamant nou"
- Imi spui...
"Pe care va locui neprihanirea".

"Care-Ti sunt urmele?" - Te intreb.
Voci,
Maini,
Intinse a directie.

"Care-Ti sunt urmele?" - Te intreb.
"Nu-ntelegi?!"
Striga revoltate
Vocile, mainile.

Care-Ti sunt urmele?
Te intreb.
Imi raspunzi.
Si-atunci: merg.

Tu mi Te ploi
Atat de tainic si adanc
In suflet insetat dupa sfintire.
Eu - rob netrebnic -
Te primesc. Din josul vaii...

Ma hranesti cu bucate miezoase.
Te gust timida, umila.
Te gust ca pe Viata.
Te gust ca pe-un foc
Mistuitor al Eului.

Atat de departe Te simt azi in mine
Cat opririle ce m-au pastrat aceeasi,
Cat mersul ce m-a dat inapoi,
Cat abaterile pasilor confuzi.

Azi regret ca  n-am stat
La locul de straja
- Cuvintelor Tale de paza -
Cu viata mea...

Atat de multe sunt de indreptat,
Atat de mult e de inaintat,
Asa departe sunt de ce ma vrei,
Acum: cand Te apropii...

Tu stii cum striga-n mine dorul de plecare
Si totusi - doar ma netezesti cu mana blanda
Pe cute razvratite-ale fiintei,
Mangaindu-mi cu soaptele-Ti
Nelinistea.

Doar Tu si cu mine stim ce se-ascunde
Dincolo de eforturi.
Ma tii strans, cunoscandu-mi plansul
Nepotolit si mut
In unghere intunecate.

Tu mana intinzi: atat de dornic.
Ma ofer Cerului.
Privesc surazand
La Speranta ce-mi creste
Spre Nemarginire.

Inima Iti asez in palma,
Setoasa de cer si viata.
Avid privesc Vesnicia.
Zambetul ei scanteiaza Iertare
Si Revigorare.

Ah, Tata.
Ce gand bezmetic al implinirii de sine
M-a-ntors inspre siguratate,
Umbrindu-ma cu promisiuni confuze
Agatate de vremelnicie?

Astazi:
Mi-alung dinspre eu vrerile.
Ma prind hotarata de Mana cu rana
Stand ochi in ochi cu Singurul Adevar
Etern.

Doamne, priveste ruinele
Si spune-mi:
Din cate zile ma vei recladi?

2011

19.11.2011 

Rosteste-Te... Apoi rosteste-ma

Imi plang rugaciunile

De rana ce nu o pot vindeca,

De lacrima ce nu o pot sterge,

De rasunetul mut al tristetii.

Doamne...

Rosteste-Te pe suflet vindecare...

Rosteste-Te peste durere alinare.

Rosteste-Te... Apoi rosteste-ma.

19.11.2011

Multumesc, Doamne

Multumesc pentru nepretuitii mama si tata,
Pentru familia mea, pentru prietenii mei.
Multumesc pentru suflul de viata din Tine
Ramas - pentru ei, peste ei.

Iarta-ma pentru timpul pierdut
Prea obisnuita cu aceste Daruri.
Pericolul pierderii mi le face azi
Mai valoroase ca niciodata ieri.

14.11.2011 

Lacrima unui gand

Tristi si obositi Ti-aducem ofranda Credintei

Pe-altarul intrebarilor fara raspuns.

Cand sufletul expira durere.

Tristi si obositi Ti-aducem ofranda Iubirii

Pe-altarul neimplinirilor.

Cand sufletul expira revolta.

Tristi si obositi inspiram adanc din Tine

Si traim.

Catalinei

Tendinte ma-nclina caderii,
Mersului impleticit.
Te privesc cu jale
Ingenunchind a ragaz.

Tu surazi a Tata
Pasilor nesiguri.
Apoi ma pronunti
Viitor si nadejde.

08.07.2011

Patrunde, Doamne, adancul gandului
Alunga-mi singuratatea sufletului.
Nu pot sa indrept spre Tine cuget senin
De nu-i reinnoit in Duhul divin..

2010

Arata-mi slava Ta…

Simt in mine prezenta Ta:
Viata si speranta.
Imi esti Aerul...
Traiesc, este dovada ca Te am.
Fara Tine - nu  poate fi vorba de mine.
Ce neagra disperare s-ar mai numi viata?
Ce forma-ntunecata s-ar mai numi om?
Si totusi....
Uneori intinzand mainile as vrea sa cuprind
Dincolo de existenta Ta stiuta
Materia Ta…Haina Ta…Mana Ta.
As vrea sa te ating cu omul de tarana,
Dincolo de omul duhovnicesc.
As vrea…As vrea…
Dar nu pentru ca ma indoiesc de existenta Ta!
Doar ca iubindu-Te, as vrea mai mult...
Mai mult din Tine.

InLocuieste-ma cu Tine 

Ghimpii acestia din talpi imi ranesc alergarea
Intr-un prezent departe de ce-am fost
Spre-un viitor departe de ce sunt.

Cum sa las in urma
Greselile unui trecut mereu renascute
Din proprie cenusa?

Doar in soaptele Tale
Simt miros de pace
Si-mi gasesc odihna.

InLocuieste-ma cu Tine, Doamne…

(  Unde sunt?....Nu ma mai simt...Nu ma mai simt...Ce fericire...In sfarsit – ACASA! )

2009

Vise pierdute 

Doamne...
Unde mi-au plecat visele?
Le caut in mine. Le caut in Noi...
M-am trezit cu gandul ca le vreau innapoi.
Aseara m-a intrebat cineva de ele.
Am vrut sa i le-arat in inima,
Cum se joaca de-a realitatea
Dar – nu mai erau…

Vino… rasare-mi  altele noi
Sa le jucam de-a realitatea

In Doi…

Te iubesc, Doamne 

Doamne – Tu ma cerni  iubire
Si peste buni, si peste rai.
Imi darami dureros
Ziduri de vise si certitudini
Apoi ma reconstruiesti
Din semne de-ntrebare.

Si totusi, priveste:
Risipita-n multipli de oameni
Inima mea Te saruta din fiecare farama,
Cu fiecare cernere…
Intrebarile se strang in jurul Tau
Sub forma de inima.

2008

Cuvinte pierdute de mine 

Ah, noapte, de ce n-adormi in tine
Si razvratitu-mi sine?
Imi simt in cuget gandul
Oaste inarmata – pentru lupta.

Tu, gandule: tu ma farami
Ca hrana clipelor.
Apoi m-aduni: o rana de suflet
Trecuta prezentului.

Ah, suflete, te-aud chemandu-ma
Pe numele de om.
Si totusi: dor de Cer
Mi-e visul, cand adoarme.

2007

Puterea mea e El

La Tine, Stapane, inalt sufletul,
Imi par atat de slaba ca sa lupt.
Ma doare prea tare tumultul
Razboiului ce-l port in fiinta de lut.

“ Putere…Putere..” - iti strig si Te rog.
“ Priveste – ma clatin pe Cale.
Putere mai vreau, inca-un strop
Sa pot sa ma port pe urmele Tale.”

Si vii din nou prin Duhul cel Sfant.
Reversi mangaiere pe inima trista
Nu-i clipa prea grea pe pamant
Sa nu-ntaresti faptura obosita.

Surasul vesniciei

Doamne, Te privesc zambind.
Mi-e viata soptirea de Duh
Ce creste lumina de inger
Din Tine, spre mine.
In mine, spre Tine.
 
Doamne, ma privesti zambind.
Esti aer Duhului
Ce te respira
In ruga de huma
Si-n taina de Cer.
 
Doamne, ne privim zambind
Inima in inima.
Departarile-ncep sa dispara.
Desi Te vad doar prin ceata
Curand voi vedea deslusit
 
Zambeste-mi, Doamne

Zambetul Tau e mai pretios decat toate.
Umple-mi adancimea sufletului si a dragostei
Cu zambetul Tau de placere.
Sa Te stiu razandu-mi fiintei…

Zambeste-mi, Doamne…
Zambetul Tau mi-e lumina in zi si luceafar in noapte.
Mi-e scop si valoare.
Zambeste-mi pana ma vei imprima cu forma lui.

Zambeste-mi: zambindu-ma
- Sub forma de Cer si de Cruce –
Fiecarui om iubit de Tine.
Astfel, vom zambi Impreuna.

Prea mult Pamant

Doamne…
Sunt plina de tarana.
S-a strans in boabe mici, la inceput.
Ca o idee.
Apoi, in valmasagurile vremii
Bulgari prea mari acoperitu-mi-au scanteie
Din Haina de Lumina.

Te strig prin crapaturi ce mi-au ramas.
Pamantul ma sufoca.
Elibereaza-ma... mi-e grea povoara.
Caci prind a-mi creste spini
Si ma ranesc.

Vino - sa scuturam impreuna tarana de pe mine.
Prinde-ma de un capat.
Eu ma voi lua de celalalt.
Caci vreau sa-mi simt din nou
Vesminte de Lumina.

Rugaciune

Doamne, arata-mi Calea.
Arata fapturii ce sunt
Cum sa se strige pe nume..
Arata-i locul unde sa-si plece genunchii,
Sa se-nchine,
Dar – mai aproape – Doamne,
Mai aproape de Tine.

Arata privirii ce cauta-n zori
-Sau, poate tarziu, in noptile vietii-
Care e Steaua cu semnele Crucii
Intre clipirea pleoapelor cetii…
Apoi, revarsandu-i Lumina in mine
Urme – vestind regasirea Drumului,
Sa-mi duca pasii
La Tine.

Comoara din vasul de lut

Privesc adanc in mine – comoara.
Ascunsa in vasul de lut
Isi palpaie lumina in lacrima de stele
Privesc! Si gandu-mi atinge in zari
Nestinse si pline de doruri chemari.
Te cheama pe Tine!...
Isus…Cel ce-n mine-ai ascuns
O soapta, si totusi…un tunet. Isus…

“Vino…o, vino, copil preaiubit! “
E glasul ce-n noapte, in zi si in mine
Misterele slavei atrage din Tine.
“Copila mea, crescuta din putere,
Nascuta dintr-o rana de martir.
Esti strop de sange,
Strop de mir…
Esti o mireasma-a Omului-Durere.”

2006

Dragostea perfecta de sus

Asteptari cu aripi sfasiate-n cedare
Zboruri inca spera spre raze de soare…
Apropieri de ingeri le canta - a viata.
Insa inima neputinta-si doare.

De ce? De ce asa putin, Isuse
Mi-e dragostea oferta fara plata?
De ce cand dorul dupa ea se simte
Sufletul darul inapoi si-asteapta?

Ah, Cine ca Tine mai poate
Totul jertfirii de sine-oferind,
Cladind astfel rug, a eului moarte,
Treptele iubirii depline suind?

Mi-e dor sa-mi seaman asteptarea
In Cel ce e fanatana nesecata
Si astfel nu-mi voi mai striga in vant chemarea
Ci voi sorbii iubirii cupa-n plinatate.

Isus potoleste furtuna

El inca si azi potoleste furtuna
Din suflet ce-n valuri se clatina crunt.
Si omul, si marea, si vantul, ca una
Se-ntreaba: “Dar cine-I?”
Raspunsul? “Eu sunt!”

“Tu esti!” – ce mirare…ce veste suprema!
“Tu esti! N-ai trecut, nu Te-ai stins, n-ai plecat!”
Pecetea “Eu sunt!” – ca o stema
Luceste-n speranta ce flutura-n vant:
Stindard al Iubirii prin cruce-naltat.

“Tu esti!” – spune-n suflet cedarea
Clipei ce-n zbucium spre cer a zburat
La tronul de har sa isi strige chemarea
Izbanzii din ceasul cel greu incercat.
“Tu esti!” – spun si cred – „caci pace-am aflat!“