Anemica privesc vesnicia
Intre clipiri bolnave, umbrite.
De convulsiva  tuse - a Sinelui
Mi-s puterea si credinta slabite.

Imi dai medicament dupa medicament Cuvantul.
Il rontai ca pe-un semn de intrebare
Dar cand pe deplin razbate launtrul
Peste durere mi-e justificare..

Cand Iti intinzi sentimentele peste mine
Umbrar al binecuvantarilor
In arderea launtrica-a durerilor,
Cand emani Iubire de jur-imprejuru-mi
Incep a-mi plange cautarile nebune
Tanjind dupa Imparatia Ta...

Cand bratele intinzi, cuprinzandu-ma
Tristetea mi se face dor de Cer
Si mi-e durere rana Ta
- Aceea facuta de inima mea.
Apoi, rugile-s inlacrimate si straine
De tot ce mi Te-nstraina.

Cu disperare m-alipesc de Tine
Tine-ma, Doamne...tine-ma bine
O clipa de lumea rece sa m-ascund
Si clipa aceea de mine sa uit.
S-o stau in liniste la umbra Ta
O, Dumnezeule - Odihna mea...

Te descriu inimii cuie si spini,
Rastignire si-apoi Inviere.
Te scriu pe suflet,
Ganduri si dor.
Din toate, pe toate, in toate
Te scriu si descriu
Isuse: Iubire.

Opace triste istorii
In mine impiedica razelor 
Teritorii.

Cum dar, cu-o singura clipire
Alb, stralucirea Ta mi le imbraca
In iubire?

Ca nimeni altul
Ma vezi frumoasa
In lacrima-fiinta.

Ca nimeni altul
Mi Te canti pace
In zgomotul-lume.

Umbra Ta...
Lumina ce mi-orbeste
Ochiul ce spre cer mijesc.

De Umbra Ta-i Lumina
- Parinte -
Tu cum esti?

Tu...?

Tu esti Minunea zilelor mele,
Infinitul din care-mi extrag
Vesnicia...
Apa care nu ma voi satura
A bea.

Tu esti Dorul ce-mi amprenteaza
Toate particulele
Fiintei.

Ieri, Azi si Maine...
Mereu Iubit.

Doamne...

Tu-mi esti Odihna
Impovarandu-Te
Cu mine...

Atinge-ma
Pe tample obosite
Inspirandu-mi avant
De a trai.

Mi se-nghesuie Vrerile
Navalind inspre afara
Cu intensitate.
Cer patimas
Sa bea din apa implinirii lor
Pana la saturare.

Vreau...

Vreau
Cararile sa-mi fie drepte.
Pasind hotarat pe urme de Adevar
Sa raspund Sfinteniei cu Da
Biruind Intunericul
Cu Lumina.
 
Vreau
Privind albastrul Cerului
Si verdele ierbii
Sa respir cu nesat Viata
In miresme de flori,
In clipocit vesel de ape.

Vreau sa rad,
Sa iubesc,
Sa alerg
In Natura Dintai.
Sa uit distanta
De la Dumnezeu la Pamant.

Vreau mangaierea
Sa-mi joace pe inima
Fara gust de-amintire
Si vis.

Vreau sa uit in Demult
Neimplinitele doruri.
Sa-mi trezesc Zambetul
In fiecare gand.

Vreau sa scriu
Cerului,
Scrisori de Iubire
Si-atat.

Bucuria

S-a furisat in suflet
- Straniu -
Sfindandu-ma cu zambetul ei.

Imi canta vesela
In viata
Si-n ganduri uimite.

Mi se scanteiaza
Din nestiut
Si neinteles.

Mi-e fereastra deschisa spre Nemarginire
Incercand sa Te respir ,
Sa apuc poalele Mantiei
Ce se revarsa - Alba -
Pe inima mea.
"Acopera-ma toata", as vrea sa strig,
"Invaluie-ma in Culoarea Ta,
Sa uit ce sunt - dincolo de Tu..."

Palid rasuna strigatu-mi in Lumea-Lumina.
Mi-e ruga de tarana fiinta.
Nu Te vad - doar Te stiu si Te simt,
Si - nu pot sa-mi ridic privirea.
Tu Esti Sfant...Sfant...- si Cuvantul
Ma-ngenuncheaza mai adanc
La pamant.
Invaluie-ma in Culoarea Ta...

"Gustati din voi insiva" - spuse poetul,
E acru-amara gustarea din eu.
Atunci:
Te frangi si mi Te dai
Cu gust de Cer.

Exist - fara scapare
Intr-o lume ca o inchisoare.
Printre gratii zaresc
Nesfarsitul vesniciilor
Si mi-e dor...
Si mi-e dor.


Gandu-mi agonic priveste
Stradania vietii terestre
Se viseaza
Ceresc odihnit
In Locul iubit...
In Locul iubit.

Cum se mai clatina temeliile
Pamantului de noi...
Se deschid stavilarele de sus...
Vazutele si nevazutele temelii
Se clatina.

"Dar va fi un pamant nou"
- Imi spui...
"Pe care va locui neprihanirea".

"Care-Ti sunt urmele?" - Te intreb.
Voci,
Maini,
Intinse a directie.

"Care-Ti sunt urmele?" - Te intreb.
"Nu-ntelegi?!"
Striga revoltate
Vocile, mainile.

Care-Ti sunt urmele?
Te intreb.
Imi raspunzi.
Si-atunci: merg.

Tu mi Te ploi
Atat de tainic si adanc
In suflet insetat dupa sfintire.
Eu - rob netrebnic -
Te primesc. Din josul vaii...

Ma hranesti cu bucate miezoase.
Te gust timida, umila.
Te gust ca pe Viata.
Te gust ca pe-un foc
Mistuitor al Eului.

Atat de departe Te simt azi in mine
Cat opririle ce m-au pastrat aceeasi,
Cat mersul ce m-a dat inapoi,
Cat abaterile pasilor confuzi.

Azi regret ca  n-am stat
La locul de straja
- Cuvintelor Tale de paza -
Cu viata mea...

Atat de multe sunt de indreptat,
Atat de mult e de inaintat,
Asa departe sunt de ce ma vrei,
Acum: cand Te apropii...

Tu stii cum striga-n mine dorul de plecare
Si totusi - doar ma netezesti cu mana blanda
Pe cute razvratite-ale fiintei,
Mangaindu-mi cu soaptele-Ti
Nelinistea.

Doar Tu si cu mine stim ce se-ascunde
Dincolo de eforturi.
Ma tii strans, cunoscandu-mi plansul
Nepotolit si mut
In unghere intunecate.

Tu mana intinzi: atat de dornic.
Ma ofer Cerului.
Privesc surazand
La Speranta ce-mi creste
Spre Nemarginire.

Inima Iti asez in palma,
Setoasa de cer si viata.
Avid privesc Vesnicia.
Zambetul ei scanteiaza Iertare
Si Revigorare.