Chiar de acest pamant udat cu lacrimi
A produs prea ades buruieni
Stapanul l-a curatit cu Iubire.
Deci - vino- Tu, Zambet senin,
Rasare-ti din adancul meu radacini,
Cuprinde-mi intinderile, creste-ma,
O floare frumoasa rodeste-ma.

Acum, cand Vesnicul ploua pe suflet
Surasuri cu nume de om innoit
- Iar seara inchide-a tristetii zavoare -
Pe ganduri si fapte,
Cortina de noapte
Mi-e ruga ce arde de doruri - sfintire
Sa fiu eu la cer o Zambire.

Ce frumoasa esti, asa curata,
Eliberata de dorintele firii,
Inmiresmata in imbratisarea Duhului
Peste inima, fapta si gand...

Ce frumoasa esti
La picioarele Regelui,
Cu lacrimile Iubirii udandu-le,
Cu viata intreaga sarutandu-le...

Ah, de te-ai apropia mai tare de mine
Sa te apuc, sa ma confund in tine,
Tu - visul meu din fiecare ruga,
Imaginea mult doritului viitor...

Anemica privesc vesnicia
Intre clipiri bolnave, umbrite.
De convulsiva  tuse - a Sinelui
Mi-s puterea si credinta slabite.

Imi dai medicament dupa medicament Cuvantul.
Il rontai ca pe-un semn de intrebare
Dar cand pe deplin razbate launtrul
Peste durere mi-e justificare..