Dor-lărgire

Mă seamănă cu-al Tău Cuvânt
Un bob să dea mulțimi de roade moștenire,
Iar mâna mi-o pecete-n  jar-sfințire
În zbor-văzduh Creionul să-l încânt.

Scăldând privirea în minuni de sus
Să-mi prindă sufletul uimit avânturi
Spre lumea ce mi-o picuri printre gânduri,
Și-n lacrima de rugă mi-ai ascuns.

Aș vreau cu dor să-Ți sorb misterul,
Zăbrele de om să-mi dea afară,
Din creștet până-n tălpi să mă lărgești cu Cerul,
Urâtul, razvratitu-mi "eu" să piară.

Desțelenire

Azi fac din mine ogor de-nchinare,
Pentru etern desțelenit pământ
Muguri-sfințire Îți pun la picioare
Tăiere-mprejur pe inimă, faptă și gând.

Păcatului nu vreau să-i las pășune,
Spinii-i nesătui să-mi înghimpe trăirea,
Rodească-se-n mine grăunte-minune
Neprihănirea ce plouă în noi Mântuirea.

Vreau să îmi crească spre Tine lăuntrul,
Cu fața la Cruce jertfirea-mi socot,
Mă despotmolește și ară Cuvântul,
Căci Tu mă dorești pentru ceruri un Tot.

(Inspirată din Ieremia 4:3,4 și Osea 10:12)