Ca niste cuvantari fara pricepere nedumeririle
Se gandura `naintea privirilor Divine.
Le prind, le trag inapoi, mustrandu-le,
Sa nu comvoace Cerul viteazul din mine...

Cu mila-mi cercetezi eforturile
Sufland peste ganduri pace, domolindu-mi valurile.
Tu sprijini temeliile pamantului ce sunt
Trasand Luminii Cale, impartindu-i razele.

Asa ca imi alung intrebarile, le inchin
Minunilor neintelese, predandu-ma,
Imi smeresc inima tacand-o.
Planurile Tale intample-ma.

(Iov 38)

Pentru ca Dumnezeul tau iti mangaie daramaturile
Si-ti preface ca un Rai pustia
Nu uita, inima:
Din El, prin El si pentru El ti-e bucuria!

(Isaia 51:3)