Tu...?

Tu esti Minunea zilelor mele,
Infinitul din care-mi extrag
Vesnicia...
Apa care nu ma voi satura
A bea.

Tu esti Dorul ce-mi amprenteaza
Toate particulele
Fiintei.

Ieri, Azi si Maine...
Mereu Iubit.

Doamne...

Tu-mi esti Odihna
Impovarandu-Te
Cu mine...

Atinge-ma
Pe tample obosite
Inspirandu-mi avant
De a trai.

Mi se-nghesuie Vrerile
Navalind inspre afara
Cu intensitate.
Cer patimas
Sa bea din apa implinirii lor
Pana la saturare.

Vreau...

Vreau
Cararile sa-mi fie drepte.
Pasind hotarat pe urme de Adevar
Sa raspund Sfinteniei cu Da
Biruind Intunericul
Cu Lumina.
 
Vreau
Privind albastrul Cerului
Si verdele ierbii
Sa respir cu nesat Viata
In miresme de flori,
In clipocit vesel de ape.

Vreau sa rad,
Sa iubesc,
Sa alerg
In Natura Dintai.
Sa uit distanta
De la Dumnezeu la Pamant.

Vreau mangaierea
Sa-mi joace pe inima
Fara gust de-amintire
Si vis.

Vreau sa uit in Demult
Neimplinitele doruri.
Sa-mi trezesc Zambetul
In fiecare gand.

Vreau sa scriu
Cerului,
Scrisori de Iubire
Si-atat.

Bucuria

S-a furisat in suflet
- Straniu -
Sfindandu-ma cu zambetul ei.

Imi canta vesela
In viata
Si-n ganduri uimite.

Mi se scanteiaza
Din nestiut
Si neinteles.

Mi-e fereastra deschisa spre Nemarginire
Incercand sa Te respir ,
Sa apuc poalele Mantiei
Ce se revarsa - Alba -
Pe inima mea.
"Acopera-ma toata", as vrea sa strig,
"Invaluie-ma in Culoarea Ta,
Sa uit ce sunt - dincolo de Tu..."

Palid rasuna strigatu-mi in Lumea-Lumina.
Mi-e ruga de tarana fiinta.
Nu Te vad - doar Te stiu si Te simt,
Si - nu pot sa-mi ridic privirea.
Tu Esti Sfant...Sfant...- si Cuvantul
Ma-ngenuncheaza mai adanc
La pamant.
Invaluie-ma in Culoarea Ta...

"Gustati din voi insiva" - spuse poetul,
E acru-amara gustarea din eu.
Atunci:
Te frangi si mi Te dai
Cu gust de Cer.