Monday 22 December 2014

Monolog spre-o foaie alba.

Te aud cum strigi
Din haul tacerii in care te-am cufundat.
Stiu, esti mai pretioasa
Ca hoinarelile'mi in pierdutul timp....
Iti aud dorul si ma arde sa-ti spun:
"Imi lipsesti."
Stiai c-am sa ma intorc,
Sa-ti privesc randurile,
Sa le simt inima zbaterea.
Apoi, sa le imbratisez in slove arse
De cernerea nerostirii.

Dar oare cat ne va dura
- De data asta -
Imbratisarea?
Tu stii...doar cu El,
Eu si tu am putea dura.
Eu stiu: El ne cheama
- Din strangerea noastra -
Valoare sa ramana.