Exist - fara scapare
Intr-o lume ca o inchisoare.
Printre gratii zaresc
Nesfarsitul vesniciilor
Si mi-e dor...
Si mi-e dor.


Gandu-mi agonic priveste
Stradania vietii terestre
Se viseaza
Ceresc odihnit
In Locul iubit...
In Locul iubit.

Cum se mai clatina temeliile
Pamantului de noi...
Se deschid stavilarele de sus...
Vazutele si nevazutele temelii
Se clatina.

"Dar va fi un pamant nou"
- Imi spui...
"Pe care va locui neprihanirea".

"Care-Ti sunt urmele?" - Te intreb.
Voci,
Maini,
Intinse a directie.

"Care-Ti sunt urmele?" - Te intreb.
"Nu-ntelegi?!"
Striga revoltate
Vocile, mainile.

Care-Ti sunt urmele?
Te intreb.
Imi raspunzi.
Si-atunci: merg.

Tu mi Te ploi
Atat de tainic si adanc
In suflet insetat dupa sfintire.
Eu - rob netrebnic -
Te primesc. Din josul vaii...

Ma hranesti cu bucate miezoase.
Te gust timida, umila.
Te gust ca pe Viata.
Te gust ca pe-un foc
Mistuitor al Eului.

Atat de departe Te simt azi in mine
Cat opririle ce m-au pastrat aceeasi,
Cat mersul ce m-a dat inapoi,
Cat abaterile pasilor confuzi.

Azi regret ca  n-am stat
La locul de straja
- Cuvintelor Tale de paza -
Cu viata mea...

Atat de multe sunt de indreptat,
Atat de mult e de inaintat,
Asa departe sunt de ce ma vrei,
Acum: cand Te apropii...

Tu stii cum striga-n mine dorul de plecare
Si totusi - doar ma netezesti cu mana blanda
Pe cute razvratite-ale fiintei,
Mangaindu-mi cu soaptele-Ti
Nelinistea.

Doar Tu si cu mine stim ce se-ascunde
Dincolo de eforturi.
Ma tii strans, cunoscandu-mi plansul
Nepotolit si mut
In unghere intunecate.

Tu mana intinzi: atat de dornic.
Ma ofer Cerului.
Privesc surazand
La Speranta ce-mi creste
Spre Nemarginire.

Inima Iti asez in palma,
Setoasa de cer si viata.
Avid privesc Vesnicia.
Zambetul ei scanteiaza Iertare
Si Revigorare.